Economie, muncă, transformare digitală

De obicei, conceptul de politici sociale a fost întotdeauna asociat cu o perspectivă de stânga, cu ajutoare, beneficii, cu responsabilitatea națională a statelor membre de a oferi o plasă de siguranță pentru cei care au nevoie. Aceasta este prima greșeală care trebuie corectată: politicile sociale nu sunt de stânga sau de dreapta. Conferința privind Viitorul Europei trebuie să fie momentul cheie în care agenda socială devine o prioritate pentru toți decidenții politici, indiferent de culoarea politică. Altfel, frica, lipsurile și nesiguranța celor vulnerabili vor fi exploatate de politicienii care ne amenință valorile democratice, de populiști cu mesaje ce vor varia de la extrema stângă la extrema dreaptă. Dat fiind că avansarea agendei sociale este o chestiune de conservare a democrației, propunem să reflectăm dacă competențele UE în materie de politici sociale sunt suficiente sau dacă impulsul necesită mai multă Europă în ceea ce privește politicile sociale, educaționale și de sănătate.

2.1. Nu lăsăm pe nimeni în urmă

Dincolo de dezbaterea conceptuală, este nevoie de o mai bună coordonare. Incluziunea socială își are rădăcinile la nivelul individului, a unei comunități, în timp ce soluțiile vin de la nivel regional, național sau european. Lipsa de comunicare între aceste niveluri duce la discrepanțe între așteptări și realitate. O persoană, un copil, o familie sau o comunitate cu dizabilități, parte a unei minorități sau aflată în risc de sărăcie sau excluziune socială are nevoie de un pachet întreg de măsuri ce privesc sănătatea, nutriția, asistența socială, educația, aptitudini pentru piața muncii. Dacă aceste măsuri sunt gestionate separat și individual, coeziunea socială va rămâne doar un mit. Din acest motiv, propunem un model solid de coordonare, axat pe nevoile unei categorii, nu pe domeniile de intervenție. Astfel, este nevoie de înființarea unei Autorități Europene pentru Copii, care să coordoneze și să monitorizeze eforturile statelor membre de implementare a Garanției pentru Copii și de combatere a sărăciei în rândul copiilor.

2.2. Viitorul pieței muncii

Mulți dintre cei care și-au pierdut locurile de muncă vor trebui să revină pe o piață cu competitivitate crescută și să obțină locuri noi de muncă ce necesită noi competențe. De asemenea, pandemia a demonstrat că abilitățile digitale nu reprezintă doar atu-uri profesionale, ci sunt necesare pentru a putea continua lucrul în condiții de distanțare socială, de imposibilitate de deplasare geografică. Din păcate, conform Indicelui economiei și societății digitale (DESI), doar 58% din cetățenii europeni au competențe digitale de bază, iar într-o piață a muncii influențată de transformările digitale, lipsa competențelor limitează șansele la un trai decent și prosperitate. Din acest motiv, este timpul pentru o adevărată revoluție a competențelor în UE, care să ofere cetățenilor toate șansele pentru a-și asigura venitul și un trai decent.

Schimbarea rapidă către o Europă neutră din punct de vedere climatic și, în consecință, asigurarea unei tranziții juste, va transforma industrii, va duce la dispariția unor locuri de muncă și la crearea altora noi. În contextul revoluției industriale 4.0, oamenii trebuie formați, calificați și recalificați pentru a putea avea un venit și siguranță pe termen lung.

Pe lângă aceste provocări, trebuie rezolvate problemele stringente care ne arată cât de necesară este coordonarea politicilor sociale la nivel european. Încă de dinainte de pandemie, 1 din 10 persoane cu loc de muncă se aflau în risc de sărăcie, iar ei au fost cei mai afectați din cauza crizei provocate de pandemie. Platformele digitale creează noi oportunități pentru lucrători, lucrători independenți, clienți și companii, cu 11% din forța de muncă din UE declarând că a furnizat servicii prin intermediul unei platforme. Criza COVID-19 a accelerat transformarea digitală și extinderea modelelor de afaceri ale platformelor pe piața internă.
Din acest motiv, avem nevoie de o legislație solidă pentru platforme și condiții mai bune de muncă pentru persoanele care lucrează prin intermediul platformelor.

2.3. Acces și oportunitate pentru tineri

În particular, pandemia a avut consecințe severe pentru tineri, care oricum au dificultăți în a-și găsi locuri de muncă sigure. Pentru mulți tineri, intrarea pe piața forței de muncă va fi foarte dificilă, în contextul pandemiei și cu o perioadă de suspendare sau reluare parțială a cursurilor de educație sau de formare. Stagiile de practică, școli, universități, educația tehnică sau vocațională au fost suspendate sau derulate online, mediu în care, din păcate, mulți tineri din zone vulnerabile nu au reușit să pătrundă, din cauza situației precare în care se află, a zonelor private de infrastructură digitală sau lipsei de echipamente și competențe digitale. În 2018, 15 milioane de tineri din UE nu erau încadrați profesional și nu urmau niciun program educațional sau de formare (NEET). Adică 1 din 6 tineri avea un viitor incert, cifre sporite de pandemia COVID-19. Pentru ei, dar și pentru toți cei care formează noua generație, trebuie să le asigurăm acces la educație de calitate, care să îi pregătească pentru piața muncii. De aceea, trebuie ca Spațiul European al Educației să devină realitate și să fie piatra de temelie a formării competențelor, aptitudinilor și cunoștințelor tinerilor.

2.4. Economie socială

Investirea unei sume de bani în ceva, fie că este vorba de scheme financiare, proprietăți sau acțiuni înseamnă că există dorința de a obține un profit. Dar prea des un guvern, o companie sau o persoană se gândește doar la rentabilitatea financiară, uitând că rentabilitatea socială devine din ce în ce mai relevantă în economia actuală. În contextul pandemiei, un pas important pentru redresarea noastră este revizuirea vechii noastre concepții despre investiții și cheltuieli. Transformările digitale ne obligă să investim în oameni, astfel că un adevărat buget european trebuie să permită flexibilitate și sinergii între investiții publice și private, deoarece investițiile private sunt cele care pot arăta valoarea adăugată a investițiilor cu impact social. Toate instrumentele financiare create pentru politici sociale, pentru copii și pentru tineri vor deveni resurse împrăștiate dacă nu sunt canalizate prin soluții inovatoare pentru investiții sociale.

Complexitatea reformelor și a politicilor de scară largă, așa cum sunt politicile sociale, a determinat statele membre să prefere măsuri pe termen scurt, realizate prin cheltuieli în mod reactiv. Soluțiile pentru includerea grupurilor vulnerabile sunt concepute pentru a menține cetățenii pe linia de plutire și dependenți de beneficii și sprijin social. Acest comportament, deși este ușor de implementat pe termen scurt, are consecințe negative pe termen lung, împiedicând persoanele să iasă cu adevărat din sărăcie și excluziune. De aceea, este momentul de a schimba mentalitatea și a încuraja investiții de prevenție, care să înlocuiască aceste cheltuieli reactive și care să ofere soluții reale de piață pentru nevoile oamenilor. Prin investiții în educație, în competențe, formare, calificare și recalificare, persoanele primesc oportunitatea de a se integra pe piața muncii și vor avea astfel acces la o lume ce poate sparge cercul toxic al vulnerabilității.